OBD sau diagnoza auto la bord reprezinta capacitatea unui autoturism de a-si diagnostica diverse componente care au impact puternic asupra emisiilor poluante. Principalul scop al diagnozei OBD este de a aprinde martorul „Check Engine” in cazul in care s-au detectat probleme de functionare la componentele care influenteaza direct sau indirect, emisiile poluante.
Modul in care trebuie sa functioneze un echipament de diagnosticare se stabileste prin standarde internationale.
OBD-1, reprezinta prima generatie de diagnoza la bordul unui autoturism, aparuta in statul California (USA) in 1988. In 1994 au fost emise noile regulamente ce vor fi cunoscute ca OBD-2. Acestea au fost impuse tuturor autoturismelor care au fost vandute in statul California din 1996. Atat conectorul, cat si protocolul de comunicatie au fost standardizate, ceea ce a facut posibila dezvoltarea de echipament de diagnosticare universal.
Versiunea europeana a standardului OBD-2 a fost denumita EOBD, implementarea fiind obligatorie pentru absolut toate autoturismele fabricarte dupa 2001 pentru cele pe benzina si 2004 pentru cele diesel.
Termenul OBD-2 implica cerinte standardizate atat pe partea de hardware cat si pe partea de software. Pe scurt putem spune ca standardul OBD-2 se refera la conector, protocol de comunicatie si totodata mod de functionare.
Standardul american, echivalent cu cel international, prevede dimensiunile conectorului OBD-2 din vehicul si pentru echipamentul de diagnosticare. De asemenea locatia conectorului este standardizata, astfel ca fiecare autoturism ce respecta regulamentul sau standardul OBD-2 permite accesul liber al utilizatorului.
Conectorul trebuie sa fie automat in zona de habitaclu, in zona volanului si a tabloului de bord sau a consolei centrale. Accesul trebuie sa fie extrem de usor, de pe scaunul soferului, locatia ideala fiind intre coloana de directie si axa longitudinala a vehiculului.
Accesul la conectorul OBD-2 din vehicul trebuie sa se faca fara utilizarea unor instrumente speciale, in cazul in care conectorul este acoperit de un capac pentru protectie. Amplasarea conectorului trebuie sa permita montarea si totodata demontarea echipamentului de diagnosticare in conditii de siguranta deplina. Echipamentele de diagnosticare OBD-2 sunt de mai multe tipuri.
Cele mai multe sunt echipamentele care citesc doar coduri de eroare DTC. Cele mai complexe, pe langa codurile de eroare, citesc si alti parametrii ai autoturismului cum ar fi temperatura motorului, viteza vehiculului, etc., si realizeaza teste pe diverse componente sau testeaza senzorul de oxigen. Aceste echipamente intra in categoria celor de sine statatoare care se conecteazala portul autoturismului furnizand informatiile dorite.
De asemenea, exista si numeroase solutii de diagnosticare sub forma de programe care se pot instala pe un laptop cat mai portabil. Acestea au marele avantaj ca sunt mult mai flexibile, masurand un numar mare de parametrii, ofera informatii care pot ajuta la diagnosticarea autoturismului si totodata permit aducerea la zi a versiunii de software in cazul modificarii acesteia.
Important este de retinut ca OBD-2 este un conector universal care este folosit de absolut toti producatorii auto, astfel diagnoza auto fiind usor de realizat la absolut toate marcile auto. De cele mai multe ori multi posesori de modele de autoturisme din ultimii 10 ani au nevoie de diagnoza auto pentru a le fi depistate defectiunile.