Pietrele de la Ica nu reprezinta una dintre cele mai mari sau cele mai profunde dovezi ale tehnologiei stravechilor extraterestri sau tehnologiei avansate, ci se pare ca vechii alieniti (inclusiv sustinatorii extraterestrilor si ai dinozaurilor) si Atlantisiti pastreaza aceste pietre ca dovada a ceva neobisnuit din trecutul pamantului.
Personal, am crezut odinioara ca reprezinta o dovada autentica a unei epoci minunate, dar uitate, din trecutul pamantului; am crezut ca ne ofereau un indiciu cu privire la ceea ce au omis istoricii. Insa nu m-am gandit niciodata prea mult la ele.
Pietrele de la Ica ilustreaza oameni si dinozauri convietuind in fericire si armonie, precum in „Familia Flintstone”. Se spune ca, pe langa faptul ca ilustreaza dinozauri, pietrele de la Ica demonstreaza existenta unei tehnologii avansate in timpurile stravechi si ca pietrele au fost create cu ajutorul unei tehnologii care nu ar fi trebuit sa existe in perioada in care acestea au fost faurite.
O perioada pe care nimeni nu o poate identifica cu exactitate, ca si perioada in care se petrece actiunea filmului „Ator”. Acest link cuprinde o trecere in revista a autorilor care au scris despre aceste pietre si a punctului de vedere al acestora.
In primul rand, nimeni nu isi doreste dovezi ale interactiunii dintre oameni si dinozauri mai mult decat mine. Baietelul din mine vrea sa creada ca s-a intamplat si ca, poate, inca se intampla – si chiar se intampla. Criptozoologii nu inceteaza nciodata sa vina cu afirmatii si dovezi ale existentei, in salbaticie, a unor specii de dinozauri.
In calitate de crestin, vreau cu ardoare sa aflu cum se incadreaza dinozaurii in viziunea biblica asupra lumii si in naratiunea biblica, in cazul in care se incadreaza. Aceasta nu este, cu siguranta, o problema critica, insa chiar ma framanta la nivel intelectual.
Este, fara doar si poate, un puzzle care ma intereseaza. Nu consider ca descoperirea de dinozauri vii ar dovedi cele scrise in Biblie, intrucat oamenii ar gasi alte explicatii care sa raspunda la toate intrebarile si curiozitatile legate de o astfel de coexistenta. Nu mai traiesc cu iluzia ca descoperirea unei specii de peste primitiv, numite „Celacant”, i-a facut pe unii evolutionisti sa creada in ideea de Hristos; si nici descoperirea unor dinozauri vii sau a unor dovezi ale interactiunilor dintre dinozauri si oameni nu ii vor face sa creada.
Totusi, dinozaurii sunt creaturi complexe si complicate. Stiinta ne spune ca acestia au disparut acum milioane de ani, dar, in acelasi timp, au fost gasite oase de dinozaur avand conservat in interior un tesut organic moale. Lucru care nu ar trebui sa fie posibil daca ar fi fost cu adevarat vechi de milioane de ani.
Ceea ce face ca pietrele din Ica sa fie interesante si ademenitoare pentru crestini, pentru cei excentrici (cei care au idei si credinte ciudate sau neobisnuite), dar si pentru crestinii excentrici este tocmai aceasta diversitate a punctelor de vedere, dar si faptul ca nimeni nu stie cu exactitate ce s-a intamplat.
Pietrele ar putea rezolva anumite probleme daca ar fi recunoscute in mod legitim. Din pacate, nimeni nu a fost in masura sa dovedeasca in ce context antic au aparut pietrele, astfel incat acestea nu pot servi ca dovezi concludente care pot schimba stiinta si teoriile consacrate.
Acest lucru este valabil mai ales daca luam in considerare faptul ca insusi Basilio Uschuya, agricultorul care a pretins ca a gasit pietrele intr-o pestera, agricultorul care a continuat lucrarile de excavare pentru a oferi pietrele unui cumparator interesat, a recunoscut ca le-a falsificat, ba chiar a fabricat unele la cerere.
„La toate acestea se adauga marturisirea lui Basilio Uschuya, atat in fata lui Erik Van Daniken cat si in fata autoritatilor peruane, ca el a falsificat pietrele, marturisire care merge pana la explicarea procesului de falsificare si pana la producerea unei astfel de pietre la fata locului, pentru a-si dovedi nevinovatia (Ross 2007, Carroll 2002). Din cate se pare, o piesa contraunghi (burghiu dentar) cioplea un anumit material, iar patina putea fi falsificata fie prin coacerea pietrelor in balegar de vaca, fie prin lasarea acestora, pentru un timp, in cotetul gainilor (Ica, data necunoscuta). Isi alegea subiectele din ilustratiile cartilor de benzi desenate, din manualele scolare si din reviste (Carroll 2002, Polidoro 2002, Ross 2007, Feder 2010). El a declarat, de asemenea, ca nu el a fabricat toate pietrele si ca continuat sa vanda pietre smilare turistilor, ca martisoare, dupa ancheta efectuata de catre guvernul peruan (Ica, data necunoscuta si Feder, 2010).”
Avand in vedere faptul ca fermierul a recunoscut falsificarea pietrelor si lipsa unui loc de origine care sa poata fi examinat si excavat, este mai sigur sa afirmam ca pietrele de la Ica nu reprezinta dovezi ale interactiunii dintre oameni si dinozauri sau ale tehnologiei avansate stravechi. Ele nu sunt decat o simpla veriga dintr-un lung lant de excremente bovine care se vor a fi dovezi revolutionare.
Excrementele bovine sunt factorul principal al acestui proces, intrucat Uschuya le-a folosit pentru a coace pietrele, dupa ce le-a faurit, cu scopul de a le face sa para mai vechi.
Asadar, pana cand niste pietre similare nu vor fi descoperite intr-un context arheologic (si anume printre artefacte culturale si locuri care pot fi studiate, analizate), pietrele din localitatea Ica raman doar un fals inteligent, recunoscut cu mult timp in urma.
